Ce grijă ai pe care El n-o știe?
Ce frământare pacea-ți risipește?
Ce teamă iarăși te neliniștește?
Dacă îți poartă pașii prin pustie,
Nu te-ndoi de-a Lui credincioșie;
Cu El chiar și pustia înflorește.

Vezi ce frumoși sunt crinii din câmpie?
El cu veșmânt regal i-mpodobește,
Și păsările tot El le hrănește;
Cu cât mai multă grijă-ți poartă ție.
Încrede-te în El cu bucurie,
De tine Domnul Însuși îngrijește.

Pentru că te-a ales din veșnicie,
Ai preț în ochii Lui și te iubește,
El singur nu te lasă, îndrăznește!
Promisiunea Lui îți dă tărie,
Solidă și eternă garanție:
Cu nici un chip El nu te părăsește!